'Stamos em pleno mar... Doudo no espaço
Brinca o luar — dourada borboleta;
E as vagas após ele correm... cansam
Como turba de infantes inquieta.
Sanderlei Silveira - 2024-01-09T15:34-03:00 - US ∞ L
'Stamos em pleno mar... Doudo no espaço
Brinca o luar — dourada borboleta;
E as vagas após ele correm... cansam
Como turba de infantes inquieta.
'Stamos em pleno mar... Do firmamento
Os astros saltam como espumas de ouro...
O mar em troca acende as ardentias,
— Constelações do líquido tesouro...
'Stamos em pleno mar... Dois infinitos
Ali se estreitam num abraço insano,
Azuis, dourados, plácidos, sublimes...
Qual dos dous é o céu? qual o oceano?...
'Stamos em pleno mar. . . Abrindo as velas
Ao quente arfar das virações marinhas,
Veleiro brigue corre à flor dos mares,
Como roçam na vaga as andorinhas...
Donde vem? onde vai? Das naus errantes
Quem sabe o rumo se é tão grande o espaço?
Neste saara os corcéis o pó levantam,
Galopam, voam, mas não deixam traço.
Bem feliz quem ali pode nest'hora
Sentir deste painel a majestade!
Embaixo — o mar em cima — o firmamento...
E no mar e no céu — a imensidade!
Oh! que doce harmonia traz-me a brisa!
Que música suave ao longe soa!
Meu Deus! como é sublime um canto ardente
Pelas vagas sem fim boiando à toa!
Homens do mar! ó rudes marinheiros,
Tostados pelo sol dos quatro mundos!
Crianças que a procela acalentara
No berço destes pélagos profundos!
Esperai! esperai! deixai que eu beba
Esta selvagem, livre poesia
Orquestra — é o mar, que ruge pela proa,
E o vento, que nas cordas assobia...
Por que foges assim, barco ligeiro?
Por que foges do pávido poeta?
Oh! quem me dera acompanhar-te a esteira
Que semelha no mar — doudo cometa!
Albatroz! Albatroz! águia do oceano,
Tu que dormes das nuvens entre as gazas,
Sacode as penas, Leviathan do espaço,
Albatroz! Albatroz! dá-me estas asas.
II
Que importa do nauta o berço,
Donde é filho, qual seu lar?
Ama a cadência do verso
Que lhe ensina o velho mar!
Cantai! que a morte é divina!
Resvala o brigue à bolina
Como golfinho veloz.
Presa ao mastro da mezena
Saudosa bandeira acena
As vagas que deixa após.
Do Espanhol as cantilenas
Requebradas de langor,
Lembram as moças morenas,
As andaluzas em flor!
Da Itália o filho indolente
Canta Veneza dormente,
— Terra de amor e traição,
Ou do golfo no regaço
Relembra os versos de Tasso,
Junto às lavas do vulcão!
O Inglês — marinheiro frio,
Que ao nascer no mar se achou,
(Porque a Inglaterra é um navio,
Que Deus na Mancha ancorou),
Rijo entoa pátrias glórias,
Lembrando, orgulhoso, histórias
De Nelson e de Aboukir.. .
O Francês — predestinado —
Canta os louros do passado
E os loureiros do porvir!
Os marinheiros Helenos, Que a vaga jônia criou,
Belos piratas morenos. Do mar que Ulisses cortou,
Homens que Fídias talhara, Vão cantando em noite clara
Versos que Homero gemeu ... Nautas de todas as plagas,
Vós sabeis achar nas vagas. As melodias do céu! ...
III
Desce do espaço imenso, ó águia do oceano!
Desce mais ... inda mais... não pode olhar humano
Como o teu mergulhar no brigue voador!
Mas que vejo eu aí... Que quadro d'amarguras!
É canto funeral! ... Que tétricas figuras! ...
Que cena infame e vil... Meu Deus! Meu Deus! Que horror!
IV
Era um sonho dantesco... o tombadilho. Que das luzernas avermelha o brilho.
Em sangue a se banhar. Tinir de ferros... estalar de açoite...
Legiões de homens negros como a noite, Horrendos a dançar...
Negras mulheres, suspendendo às tetas . Magras crianças, cujas bocas pretas
Rega o sangue das mães: Outras moças, mas nuas e espantadas,
No turbilhão de espectros arrastadas, Em ânsia e mágoa vãs!
E ri-se a orquestra irônica, estridente... E da ronda fantástica a serpente
Faz doudas espirais ... Se o velho arqueja, se no chão resvala,
Ouvem-se gritos... o chicote estala. E voam mais e mais...
Presa nos elos de uma só cadeia, A multidão faminta cambaleia,
E chora e dança ali! Um de raiva delira, outro enlouquece,
Outro, que martírios embrutece, Cantando, geme e ri!
No entanto o capitão manda a manobra, E após fitando o céu que se desdobra,
Tão puro sobre o mar, Diz do fumo entre os densos nevoeiros:
Vibrai rijo o chicote, marinheiros! Fazei-os mais dançar!...
E ri-se a orquestra irônica, estridente. . . E da ronda fantástica a serpente
Faz doudas espirais... Qual um sonho dantesco as sombras voam!...
Gritos, ais, maldições, preces ressoam! E ri-se Satanás!...
V
Senhor Deus dos desgraçados! Dizei-me vós, Senhor Deus!
Se é loucura... se é verdade. Tanto horror perante os céus?!
Ó mar, por que não apagas. Co'a esponja de tuas vagas
De teu manto este borrão?... Astros! noites! tempestades!
Rolai das imensidades! Varrei os mares, tufão!
Quem são estes desgraçados . Que não encontram em vós
Mais que o rir calmo da turba. Que excita a fúria do algoz?
Quem são? Se a estrela se cala, Se a vaga à pressa resvala
Como um cúmplice fugaz, Perante a noite confusa...
Dize-o tu, severa Musa, Musa libérrima, audaz!...
São os filhos do deserto, Onde a terra esposa a luz.
Onde vive em campo aberto. A tribo dos homens nus...
São os guerreiros ousados. Que com os tigres mosqueados
Combatem na solidão. Ontem simples, fortes, bravos.
Hoje míseros escravos, Sem luz, sem ar, sem razão. . .
São mulheres desgraçadas, Como Agar o foi também.
Que sedentas, alquebradas, De longe... bem longe vêm...
Trazendo com tíbios passos, Filhos e algemas nos braços,
N'alma — lágrimas e fel... Como Agar sofrendo tanto,
Que nem o leite de pranto. Têm que dar para Ismael.
Lá nas areias infindas, Das palmeiras no país,
Nasceram crianças lindas, Viveram moças gentis...
Passa um dia a caravana, Quando a virgem na cabana
Cisma da noite nos véus ... ... Adeus, ó choça do monte,
... Adeus, palmeiras da fonte!... ... Adeus, amores... adeus!...
Depois, o areal extenso... Depois, o oceano de pó.
Depois no horizonte imenso. Desertos... desertos só...
E a fome, o cansaço, a sede... Ai! quanto infeliz que cede,
E cai p'ra não mais s'erguer!... Vaga um lugar na cadeia,
Mas o chacal sobre a areia . Acha um corpo que roer.
Ontem a Serra Leoa, A guerra, a caça ao leão,
O sono dormido à toa . Sob as tendas d'amplidão!
Hoje... o porão negro, fundo, Infecto, apertado, imundo,
Tendo a peste por jaguar...E o sono sempre cortado
Pelo arranco de um finado, E o baque de um corpo ao mar...
Ontem plena liberdade, A vontade por poder...
Hoje... cúm'lo de maldade, Nem são livres p'ra morrer.
Prende-os a mesma corrente. — Férrea, lúgubre serpente —
Nas roscas da escravidão. E assim zombando da morte,
Dança a lúgubre coorte. Ao som do açoute... Irrisão!...
Senhor Deus dos desgraçados! Dizei-me vós, Senhor Deus,
Se eu deliro... ou se é verdade. Tanto horror perante os céus?!...
Ó mar, por que não apagas. Co'a esponja de tuas vagas
Do teu manto este borrão? Astros! noites! tempestades!
Rolai das imensidades! Varrei os mares, tufão! ...
VI
Existe um povo que a bandeira empresta. P'ra cobrir tanta infâmia e cobardia!...
E deixa-a transformar-se nessa festa. Em manto impuro de bacante fria!...
Meu Deus! meu Deus! mas que bandeira é esta, Que impudente na gávea tripudia?
Silêncio. Musa... chora, e chora tanto. Que o pavilhão se lave no teu pranto! ...
Auriverde pendão de minha terra, Que a brisa do Brasil beija e balança,
Estandarte que a luz do sol encerra E as promessas divinas da esperança...
Tu que, da liberdade após a guerra, Foste hasteado dos heróis na lança
Antes te houvessem roto na batalha, Que servires a um povo de mortalha!...
Fatalidade atroz que a mente esmaga! Extingue nesta hora o brigue imundo
O trilho que Colombo abriu nas vagas, Como um íris no pélago profundo!
Mas é infâmia demais! ... Da etérea plaga. Levantai-vos, heróis do Novo Mundo!
Andrada! arranca esse pendão dos ares! Colombo! fecha a porta dos teus mares!
Am pătat în mare ... aur în spațiu
Joacă Moonlight - Fluture de Aur;
Și posturile vacante după ce aleargă ... obosit
Ca o cadă de infanți neliniștiți.
Am pătat în mare ... a firmamentului
Stelele sare ca spumele de aur ...
Marea în schimb se aprinde ardionii,
- Constelații ale lichidului de comori ...
Suntem în mare ... două infinite
Acolo se îngustează într -o îmbrățișare nebună,
Albastru, auriu, plastit, sublim ...
Care este cerul? Ce este oceanul? ...
Am pătat în mare. . . Deschiderea lumânărilor
În întoarcerea portară a gâfâitului fierbinte,
Barca cu pânze Briga aleargă spre floarea mărilor,
Cum se înghițit în vacanță ...
De unde vii? unde te duci? Saus errant
Cine știe cursul dacă spațiul este atât de mare?
În acest Saura pașii se ridică pulberea,
Gallop, zboară, dar nu lasă nicio urmă.
Foarte fericit cine poate acolo
Simțiți acest panou Majestatea!
Underned - Marea deasupra - Firmamentul ...
Și în mare și în ceruri - imensitatea!
Oh! Ce armonie dulce îmi aduce briza!
Ce sună o muzică soft în distanță!
Dumnezeul meu! Cum este sublim un colț arzător
Pentru posturile vacante nesfârșite care plutesc degeaba!
Bărbați de mare! O RUDES SARINS,
Prăjit de soarele celor patru lumi!
Copii care o prețuiseră
În pătuțul acestor pași adânci!
Aștepta! Aștepta! Lasă -mă să beau
Această poezie sălbatică, liberă
Orchestra - este marea, care urlă lângă arc,
Și vântul, care în frânghii fluiere ...
De ce scapi așa, o barcă ușoară?
De ce obții de la poet?
Oh! Aș vrea să te însoțesc la banda de alergare
Ce similară în mare - Gold Comet!
Albatros! Albatros! Ocean Eagle,
Tu care dormi din nori dintre gaze,
Scutură pene, Leviathan din spațiu,
Albatros! Albatros! Dă -mi aceste aripi.
Ii
Asta contează din Nauta Cradle,
Unde ești fiu, care este casa ta?
Iubește cadența versetului
Asta te învață marea veche!
Cantai! Că moartea este divină!
Alunecă -l pe Boliga la Bolina
Ca un delfin rapid.
MASTERUL MEZENA
Steagul de sănătate
Locurile vacante pe care le plecați după.
Din spaniolă ca cantileni
Cerințe Langor,
Amintiți -vă de fetele întunecate,
Andalusii în floare!
Din Italia, fiul leneș
Cântă Venice latentă,
- Țara iubirii și a trădării,
Sau Golful din Regaço
Amintiți -vă versetele lui Tasso,
Lângă Vulcanul Lava!
The English - Cold Sailor,
Că a fost găsit pe mare,
(Pentru că Anglia este o navă,
Că zeul la fața locului s -a ancorat),
Rijo scandează glorie,
Amintind, mândru, povești
Nelson și Aboukir ...
Francezii - predestinați -
Cântă laurii trecutului
Și Loureiros din Porvir!
Marinarii Helenos, pe care le -a creat Jonia Vacancy,
Pirații brunete frumoși. Din marea pe care Ulise l -a tăiat,
Bărbați pe care Phydias le -a efectuat, cântă în noapte senină
Versuri pe care Homero le -a gemut ... Nautiile tuturor ciumării,
Știi cum să găsești în posturile vacante. Melodiile cerului! ...
Iii
Coborâți din spațiul imens, O Vultur of the Ocean!
Coborâți mai mult ... Studiați mai mult ... nu poate un aspect uman
Cum te scufunde în lupta zburătoare!
Dar ce văd acolo ... ce pictură de amărăciune!
Este cântat funerar! ... Ce cifre tetrice! ...
Ce scenă infamă și plină de vile ... Dumnezeul meu! Dumnezeul meu! Ce oribil!
Iv
A fost un vis Dantesque ... toamna. Cea a Luzernasului roșu strălucirea.
În sânge să se scalde. Irine of Irons ... încă cameră ...
Legiuni de bărbați negri ca noaptea, oribil să dansezi ...
Femei negre, suspendând țâțele. Copii slabi, ale căror guri negre
El salată sângele mamelor: alte fete, dar goale și uimite,
În vârtejul spectrelor târâte, dorinței și rănirii zadarnice!
Și râde orchestra ironică, agitată ... și din runda fantastică
Face spirale duble ... dacă bătrânul arcul, dacă pe podea alunecă,
Țipetele sunt auzite ... biciul se crăpă. Și zboară din ce în ce mai mult ...
Prins în legăturile unui singur lanț, mulțimea înfometată se prăbușește,
Și plânge și dansuri acolo! Unul dintre rabie, altul înnebunește,
Un altul, acel martitor se îmbracă, să cânte, să gem și să râdă!
Cu toate acestea, căpitanul trimite manevra și după ce s -a uitat la cerul care se desfășoară,
Atât de pur pe mare, spune fum printre ceața densă:
Vibai Rijo The Whip, Marinari! Fă -i mai mult dans! ...
Și orchestra ironică, stridentă râde. . . Și din runda fantastică
Face spirale duble ... Ce vis Donte zboară umbrele! ...
Strigă, hei, blesteme, rugăciunile rezonează! Și râde Satana! ...
V
Doamne Dumnezeu al ticăloșilor! Spune -mi tu, Doamne Doamne!
Dacă este nebun ... dacă este adevărat. Atâta groază înainte de ceruri?!
O mare, de ce nu ieși. Co'a burete de posturi vacante
Din mantia ta această neclaritate? ... Astros! Nopți! Furtuni!
Rularea imensităților! Am măturat mările, Typhoon!
Cine sunt acești ticăloși. Care nu găsesc în tine
Mai mult decât râsul calm al mafiei. Ce încântă furia chinuitorului?
Care sunt? Dacă steaua tace, dacă locul se grăbește
Ca un complice trecător, înainte de noaptea confuză ...
Spuneți -vă, muză severă, Muse Liberrite, Bold! ...
Ei sunt copiii deșertului, unde Pământul soției Lumina.
Unde locuiește în câmpul deschis. Tribul oamenilor goi ...
Sunt războinicii îndrăzneți. Asta cu tigrii uriași
Lupta în singurătate. Ieri simplu, puternic, curajos.
Astăzi măsoară sclavi, fără lumină, fără aer, fără motiv. . .
Sunt femei dezgrațate, așa cum a fost și agar.
Cât de sete, ascultat, de departe ... departe ...
Aducerea cu pași de dactilografiere, copii și cătușe în brațe,
În suflet - lacrimi și fiere ... ca un agar care suferă atât de mult,
Ca laptele lacrimilor. Ei trebuie să dea lui Ismael.
Acolo în nisipurile încălcate, de la Palmeiras din țară,
S -au născut copii frumoși, au trăit fete blânde ...
Treceți caravana într -o zi, când Fecioara din cabină
Subțire a nopții în văluri ... ... la revedere, o alunecare a muntelui,
... La revedere, Palmeiras da Fonte! ... ... la revedere, iubește ... la revedere! ...
Apoi nisipul extins ... apoi oceanul de praf.
Apoi pe orizontul imens. Deșerturi ... doar deșerturi ...
Și foamea, oboseala, setea ... oh! la fel de nefericit care cedează,
Și cade pentru nu mai mult s'erguer! ... un loc în închisoare,
Dar șacala deasupra nisipului. Găsește un corp care face.
Ieri leoaica, războiul, vânătoarea leului,
Somnul a dormit degeaba. Sub corturile largi!
Astăzi ... baza neagră, adâncă, infecțioasă, strânsă, murdară,
Având ciuma pentru Jaguar ... și somnul întotdeauna tăiat
Până la începutul unei considerate și a zguduirii unui corp la mare ...
Ieri libertate deplină, voința pentru putere ...
Astăzi ... cum'lo de rău, nici măcar nu sunt liberi să moară.
Arestați -le același curent. - Rail, șarpe blland -
În firele sclaviei. Și atât de batjocoritor moarte,
Dansează cohorta dezgustătoare. La sunetul videoclipului ... irigare! ...
Doamne Dumnezeu al ticăloșilor! Spune -mi tu, Doamne Doamne,
Dacă sunt delirant ... sau dacă este adevărat. Atâta groază înaintea cerurilor?! ...
O mare, de ce nu ieși. Co'a burete de posturi vacante
Din mantia ta această neclaritate? Stele! Nopți! Furtuni!
Rularea imensităților! Am măturat mările, Typhoon! ...
A VĂZUT
Există un popor pe care steagul îl împrumută. Pentru a acoperi atât de multă infamie și lașitate! ...
Și lasă -o să devină această petrecere. În mantia necurată a thugului rece! ...
Dumnezeul meu! dumnezeul meu! Dar ce steag este acesta, ce impudent în Gávea Tripudia?
Tăcere. Musa ... plânge și plânge atât de mult. Fie ca pavilionul să fie spălat în plânsul tău! ...
Auriverde atârnând de țara mea, că briza de sărutări și echilibre din Brazilia,
ESTANDAR că lumina soarelui se termină și promisiunile divine ale speranței ...
Voi, care, din libertate după război, ați fost crescuți de eroi în suliță
Înainte de a exista Roto în luptă, care servește un popor de învăluire! ...
Fatalitate atroce pe care mintea o zdrobește! Stinge în acest moment filigul
Șina pe care Columbus a deschis -o în posturile vacante, ca un iris în pelagul adânc!
Dar este prea multă infamie! ... din ciuma eterică. Ridică -te, Eroii Lumii Noi!
Andrada! Îndepărtați acel banner al aerului! ! Închide ușa mărilor voastre!